Nu mă ştii, nu mă cunoşti

Nu mă ştii, nu mă cunoşti

Odată şi odată, în timpul iernii
Voi cere socoteală inimii mele
De ce, câteodata se joacă cu mine?

Nu vreau decât să-mi fii aproape
De ce eu nu te pot avea?
Eu ştiu. pentru că eşti departe.

Departe de sufletul meu te regăsesc
Unde visele mele de un perete negru se izbesc
Odată cu amintirile se risipesc.

O sărutare… o atingere
Vreau să te simt aproape
Vreau să-mi alungi gândurile rele.

Alungă-mi demonii din suflet.
Iubeşte-mă, te rog, acum!
Tu nu o ştii…

Dar suav mă priveşti din colţul camerei
Zâmbeşti, dar nu ştii…
Că te iubesc din străfundul inimii.

Te vreau,nu pot…
Iubito… tu, chip angelic!
Îmi cânţi, iar vocea ta mă duce pe un câmp feeric.

Păşeşti uşor pe duşumeaua rece,
Mergi încet, pe lângă mine timpul trece
Şi eu, uitat, stau şi mă uit în gol…

Dansăm amândoi în întuneric,
Eu nu te văd, tu nu mă vezi,
Dansăm… de nimic nu ne pasă.

Dansăm, dar din visare mă trezesc
Te văd păşind pe duşumeaua rece.
Pun capul jos, mă uit cum timpul trece.

Vreau să te strig, să te apropii de mine.
Dar nu am glas…
Ţipătul sufletului meu nu vine de la sine.

Unde eşti? …unde ai plecat?
De ce?! …te vreau …nu pot
Nu mă ştii, nu mă cunoşti.

Vreau doar să uit de aparenţe
Te vreau …nu pot
Fără tine, sufletul meu poartă cele mai negre zdrenţe…

Nu mă ştii, nu mă cunoşti
Nu-mi ştii sufletul frumos
Şi cu un pix, incet, îţi scrijelesc ceva !

Un mesaj cu litere de aur
Pe placa de lemn a timpului pierdut
Care, odată cu pierderea ta se zbate ca un balaur.

Mesajul e anonim …mi-e frică
Nu mă ştii, nu mă cunoşti
Dar eu te voi iubi mereu!